Probabil unii prieteni ai paginii noastre, vor ramâne uimiți sau chiar intrigați de imaginile surprinse de noi, în documentarea unui nou traseu din ciclul Rucsacul și marcajul. Intrigați, deoarece imaginile prezentate, desprinse parcă din acele „ierni ale copilăriei” sunt ireale, în contrast cu realitatea mohorâtă a acestui februarie 2023, în care avem călduri record, ploi torențiale cu tunete și  fulgere. Și totuși, imaginile surprinse în săptămâna care a trecut, sunt reale și le punem în pagină, atât pentru a sfida  anomaliile vremilor pe care le trăim dar mai ales pentru a pune la picioarele drumețului un nou traseu, o nouă destinație ...o nouă provocare. Traseul propus, indiferent de anotimp, nu este unul ușor și necesită în medie cca 7 ore, aici fiind incluse și desele opriri care în prima parte sunt pentru odihnă iar în a doua jumătate a traseului cu precădere pt a contempla  panoramicul zonei. Acest timp total dus-întors, a fost estimat  cu plecare din parcarea cabanei Boda Oșanul și raportat unor  turisti cu pregătire fizica medie , mai exact cu referire  la acei montaniarzi, care parcurg cu regularitate, măcar câte un traseu în fiecare sfârșit de săptămână.  Asadar, odată  echipați cu cele necesare muntelui, lăsăm în urmă cabana Boda și continuăm pe drumul Bradei care la cca 350 m se ramifică, noi urmând drumul forestier ce mărginește firul văii din dreapta care în hartă ne apare cu denumirea de Valea Brada Mică. După cca 2 km pe această vale îngustă, care după topirea zăpezilor ne încântă privirea cu o salbă de cascade,  vom ajunge în zona rampei forestiere unde putem poposi la o masă cu bănci construite de către pădurarii locului. De aici, valea se deschide lăsând vederii o pășune alpină de unde vom observa la mâna stângă Vârful Pietroasa iar la mâna dreaptă obiectivul nostru, Vârful Muntele Mic-Mike. În continuare , din capătul poienii, stâlpii de marcaj ne conduc pe un drum de exploatare care ne va scoate în Poiana Sfinților, o pajiște alpină frumoasă pe a cărei margine cresc diferite specii de foioase, care toamna dau un colorit inedit locului. În mijlocul poienii, destul de întinse, vom găsi stâlpul de marcaj, în dreptul căruia o cotim 90 grade dreapta. Din păcate o săgeată indicatoare și tabla toponimică au fost vandalizate, ele urmând să fie refăcute de către SPJ Salvamont în această primăvară, când toate traseele turistice omologate au parte de o verificare și reabilitare. După cca 1 km parcurși în urcare ușoară, vom ajunge pe cresta care separă cele două județe, nu înainte de a fi trecut pe lângă un izvor cu debit bun chiar și pe secetă, izvor care va trebui reamenajat deoarece a fost afectat de lucrările de exploatare a lemnului din această iarnă. O mențiune importantă este aceea că de aici ne putem aproviziona ultima oară cu apă de izvor, altă sursă de apă până pe vârf nu vom mai găsi!  După cca 300m pe linia de creastă ajungem în locul denumit sugestiv Triholmuri, unde la mâna stângă continuă creasta către Vf Comja, iar la dreapta se desprinde creasta secundară a Muntelui Mic. După un scurt popas, ne continuăm drumul în urcare,  traversăm două ochiuri de poiană, altminteri locuri bune de campare pe timp de vară, ca după parcurgerea a cca, 25 min să ajungem în golul alpin denumit de localnici „Pusztaheghiu”, de unde ni se deschid privirii, Câmpia Someșului și Dealurile Codrului. Încărcați cu frumusețea peisajului, la capătul pășunii alpine ne încadrăm pe linia de creastă care traversează o frumoasă pădure de fag, ne războim  cu scurtele dar abruptele urcușuri succesive, ca mai apoi să luăm ne luăm la trântă cu ultimii 150 m destul de abrupți, dar care ne vor conferii și satisfacția atingerii micului vârf,  de numai 1012 m după cum și numele lui sugerează aceasta – Muntele Mic.  Putem poposi si admira peisajul de acolo de pe vârf, dar pentru a ne bucura pe de-a-ntregul de acest munte putem coborâ cca 50 m către sud, unde ne vom bucura de un punct de belvedere marcat,  situat deasupra stâncăriilor denumite Lespezile. În finalul acestui periplu montan, cel mai lung din județul Satu Mare, se impun anumite precizări și anume:

-în caz de vânt puternic trebuie să acordăm o atenție deosebită locului în care ne aflăm, cu referire specială la pădurile de fag pe care  acest traseu  le parcurge, am aminti toată Valea Brada Mică, zona Triholmuri repectiv toată lungimea crestei secundare a Muntelui Mic. În aceste situații vom încerca să părăsim pădurea sau dacă suntem surprinși de aceste intensificări ale vântului, atunci să ne căutăm locuri sigure de adăpostire temporară. Copacii sau ramurile rupte de vântul puternic pot cauza accidente grave turiștilor neglijenți la acest aspect.

-locul de belvederese găsește deasupra unui prag stâncos, unde există pericol de cădere în gol. Se impune o atenție deosebită în cazul grupurilor numeroase sau în a căror compunere se găsesc copii.

- să avem asupra noastră o sursă de lumină, asta deoarece, marea majoritate a turiștilor care au parcurs acest traseu, au rămas să admire apusul, care are ceva aparte acolo pe Mike, atât datorită poziționării lui ca un avanpost al munților Gutâi dar mai ales  pentru liniștea necontaminată de tehnologie, micul vârf fiind accesibil doar la picior...pe cărare de munte! 

 Pentru echipamentul pus le dispoziție, aducem mulțumiri sponsorului nostru Makita România #makitaromania.