Prima propunere de tură montană se referă la o abordare mai diversificată a  vârfului Pietroasa privit atât prin ochii unui drumeț căt și a unui cățărător. Fiind de serviciu, intrarea în traseu o facem din Parcare Telescaun Luna Șes, nu înainte de a oferi câteva indicații celor doi tineri negreșteni dornici și ei să urce pe vârf. Așadar, din parcare, ne încadrăm  ghidați de stâlpul de marcaj echipat cu săgeți informative , pe drumul forestier marcat cu Triunghi albastru, care se încadrează  pe curba de nivel cca. 2 km până la o intersectie marcată, unde noi o vom coti la stânga. Practic, de aici începe o   urcare ușoară de cca 1 km până în Poiana Boroș, la a cărei intrare vom găsi un izvor ascuns sub un stan de piatră. Din Poiana Boroș, urcușul se accentuează și ne solicită pe o distanță de cca 1 km până la ieșirea în golul alpin unde beneficiem de un mic platou în marginea căruia se găsește Izvorul Pietroasa și locul de popas. După o scurtă pauză începem din nou urcușul pe drumul plin de pietre, ca după cca 1 km să atingem linia de creastă  ce vine din dreapta de către Piatra Tâlharului, marcat Bandă Roșie, care la rândul ei împreună cu marcajul nostru ajung pe vârful Pietroasa, prin Poteca Callunei. Noi nu vom urma această rută, deoarece la întâlnirea cu linia de creastă, pe mâna stângă, vom găsi intrarea pe traseul Sfinxului, marcat Cruce Roșie, care ne va conduce prin zona de stâncărie pe lângă Sfinxul Oașului, Trei Turnuri și punctul de panoramă Crucea Oașului, asta, înainte de a ajunge pe vârful Pietroasa. Chiar dacă frigul ne îndemna la mișcare am decis, având echipamentul la noi, să forțăm o urcare pe Sfinx, nu înainte de a ne fi luat rămas bun de la un alt grup de turiști care coborau de vârf către Izvor Pietroasa. La baza stâncii...zăpada, stânca rece ca gheața...aderența bocancului mult redusă...dar asta este, până la urmă  și asta face parte din activitatea și pregătirea unui salvamontist. Am decis să urcăm la bocanc, ca o reeditare a acelor vremuri în care nu aveam parte de espadrile iar escalada abia prindea contur...sincer să fiu, nu pot spune că nu am avut emoții pe rigletele mai mici, în  fapt și acest lucru contribuind la  ineditul acelei zile. Traseul Sfinxul VII-,  este un traseu  pitoresc din turnul cu același nume, având o înălțime de cca 30 m, fiindu-ne  necesare o coardă de 60 m și un minim de 14 bucle expres, care poate fi parcursă și în 2 lungimi de coardă, ultima scurta de 8 m în care vom regăsi si pasajul cel mai dificil,  o urcare printr-un diedru ușor negativ în care vom profita de fisura adâncă folosind chei de mână.  Comparativ cu fețele de stâncă, cățăratul pe turnuri conferă o altă senzație, ceva asemănător traseelor de pe muchii de creastă, ceva mai expus, mai aerian. După ce rapelăm, strângem echipamentul și ne îndreptăm către vârf, nu înainte de a arunca o privire către pârtia de schi și Țara Oașului, din punctul de panoramă de deasupra turnurilor. Urmând poteca marcată Cruce Roșie ajungem în cca 5 min în vârf, de unde, făcând un tur de orizont putem admira  munții Oașului, Maramureșului, Gutăi, Lăpușului pînă departe către Apuseni. De pe vârf, urmărim cu privirea și ultimul grup de turiști care se întoarce către Maramureș și luându-ne rucsacii în spate începem coborârea către locul de unde începusem ziua de patrulare, lăsând în urmă vârful ascuțit al Pietroasei  scăldat în lumina mistică  a apusului.  În  viitoarele postări din ciclul „Rucsacul și marcajul” vom reveni și cu alte descrieri și propuneri de parcurgere a traseelor sătmărene din munții Oașului și Gutâi,  toate în beneficiul prietenilor noștri, montaniarzii!